Soarele si alunitele

Un articol scris de mine în Săptămâna Medicală.

Soarele, factor binefăcător pentru sănătatea oamenilor, poate avea şi efecte nedorite, poate chiar nocive, prin expunere prelungită şi repetată. Radiaţiile ultraviolete de tip A şi de tip B din spectrul solar sunt răspunzătoare atât de pigmentarea pielii ca bronz, cât şi de arsurile solare, de la eritemul simplu până la insolaţia gravă, precum şi de pigmentări neregulate, nedorite, inestetice şi de îngroşarea şi îmbătrânirea pielii. Mai grav insă este că radiaţiile solare sunt răspunzătoare de producerea unor cancere ale pielii pe pielea indemnă sau de stimularea celulelor melanocitare din unele aluniţe, în limbaj de specialitate nevi, care pot degenera  în melanom malign.

      Sezonul cel mai riscant din acest punct de vedere este cel estival, cu cele mai multe zile însorite, sezonul în care cei mai mulţi se duc la plajă şi în care apar cele mai multe cazuri de arsuri solare, indiferent dacă expunerea a avut loc la munte sau la mare. Şi riscul cel mai mare apare la persoanele cu nevi. Iar dintre acestea, cele care au nevi displazici sunt mai supuse acestor riscuri.  

     Vorbind despre nevi, aceştia pot fi împărţiţi în 2 mari categorii:

1. nevii displazici, cu potenţial ridicat de malignizare, şi

2. restul nevilor, al căror risc de malignizare este redus.  

     Nevii displazici apar ca formaţiuni pigmentare plane sau în relief, cu formă relativ neregulată, cu structură şi coloraţie neregulate, cu dimensiuni de la câţiva milimetri până la mai mulţi centimetri. Nespecialiştii cu greu pot să-i recunoască, dar medicul specialist o poate face, mai ales că, în ultima vreme, s-a dezvoltat şi la noi o metodă de diagnostic numită dermatoscopie.

     Nevii displazici au risc crescut de malignizare, care creşte odată cu expunerea la soare, mai ales când au loc arsuri solare chiar de mică intensitate. Nevii displazici conţin în structura lor celule melanocitare care, sub influenţa unor factori externi fizici, chimici, mecanici etc., pot să-şi schimbe caracterele şi să se multiplice anarhic, dezvoltând, astfel, melanomul malign.  

     Ceilalţi nevi pot deveni cu risc crescut dacă sunt supuşi unor traumatisme puternice unice sau microtraumatisme repetate. Mă refer la microtraumatismele provocate de îmbrăcăminte sau încălţăminte, dar mă refer şi la traumatismele provocate de radiaţia solară, la arsurile chiar uşoare, provocate de expunerea mai mult sau mai puţin prelungită la soare. Prin aceste traumatisme, celulele nevice caracteristice acestor nevi pot să-şi schimbe, de asemenea, caracterele şi să capete o dezvoltare anarhică. Chiar dacă această eventualitate este mai rară, trebuie luată în considerare şi luate măsurile necesare pentru contracararea efectelor nedorite.  

     Dintre persoanele pe care le întâlnim pe plajă, un risc crescut îl au cele cu piele mai deschisă la culoare, adică cele cu piele de tip I şi II, după clasificarea lui Fitzpatrick.

     Aceste persoane fac cu uşurinţă reacţii cel puţin eritematoase după expunerea la soare, din cauza lipsei de pigment melanic.  

     Ca măsuri de precauţie pe care ar trebui să le luăm pentru a ne proteja împotriva radiaţiilor solare ar fi:

• evitarea expunerii la soare între orele 11.00 şi 16.00, mai ales a persoanelor cu nevi (Atenţie! Chiar statul sub umbrelă poate fi nociv din cauza reflexiei radiaţiilor, produsă de nisip şi de apă);
• folosirea de creme sau loţiuni fotoprotectoare, în funcţie de tipul de piele (chiar şi pielea mai colorată trebuie protejată); cu cât pielea e mai albă (tipul I), cu atât factorul de protecţie trebuie să fie mai mare;
• folosirea de loţiuni hidratante după expunerea la soare.

Sursa:  http://www.saptamanamedicala.ro/articole/Soarele-si-alunitele.html

Videodermatoscopia

Un articol scris de mine in Saptamana Medicala.

Dermatoscopia este o metodă modernă de dignosticare prin care se poate face diferenţierea între melanomul malign, unul dintre cele mai agresive cancere cutanate, şi aşa-numitele aluniţe sau nevi pigmentari.

Metoda foloseşte un aparat simplu, numit dermatoscop, care, printr-un sistem optic cu sursă de lumină interioară ajută la vizualizarea în profunzime a structurilor colorate ale pielii, fără să fie nevoie de biopsie. Astfel, putem diferenţia aluniţele între ele, putându-le descoperi pe acelea care prezintă risc ridicat de transformare malignă şi putem diagnostica şi trata din vreme un cancer de piele care încă nu prezintă semne clinice, adică semne vizibile cu ochiul liber, ridicând rata supravieţuirii la cote foarte înalte.

Diagnosticând un cancer de piele în stadii incipiente, se poate ca simpla îndepărtare a leziunii să fie suficientă, fără să fie necesare alte tratamente.

De-a lungul timpului, această metodă s-a dezvoltat şi s-a ajuns la videodermatoscopie, vizualizarea leziunilor pigmentare ale pielii efectuându-se prin intermediul unei camere video digitale care măreşte de la 30 până la 100 de ori. Aceasta este conectată la un computer care înmagazinează imaginile, dând posibilitatea urmăririi în evoluţie a nevilor care prezintă risc crescut de malignizare.

În evoluţia aparatelor dermatoscopice s-a pornit de la cel mai simplu, dermatoscopul manual, care măreşte de 10 ori, şi s-a ajuns acum la videodermatoscop, un instrument evoluat în ceea ce priveşte acurateţea imaginilor şi modul de prelucrare a datelor. Din seria celor manuale se remarcă dermatoscopul Heine Delta 10 şi Delta 20, iar dintre cele digitale, videodermatoscopul Mole Max II, aparat pe care centrul medical Bio Terra Med îl pune la dispoziţia pacienţilor.

În afara acestei metode de diagnosticare se pot efectua şi alte investigaţii dermatologice şi de laborator, precum şi tratamente diverse cu instrumente şi metode de ultimă generaţie.

Închei cu recomandarea către toţi cei care au nevi pigmentari (aluniţe) să nu se neglijeze şi să vină pentru o examinare amănunţită cu videodermatoscopul Mole Max II.

Sursa:  http://www.saptamanamedicala.ro/articole/Videodermatoscopia.html

Dermatoscopie Practica

Un articol publicat in Viata Medicala despre cartea scrisa de mine.

Paul Ilarian Ionescu, "DERMATOSCOPIE PRACTICA", Prelungirea ochiului dermatologului dincolo de limitele clinice, Editura Celsius. 

Acest manual este util tuturor dermatologilor si nu numai, pentru largirea orizontului investigatiilor si pentru cresterea acuratetii diagnosticului, medicina neavand limite, nici in materie de terapie, nici in domeniul investigatiilor, asa cum constata motto-ul, inspirat ales.

Cartea dlui dr. Paul Ilarian Ionescu, "DERMATOSCOPIE PRACTICA", prima aparitie in domeniu la noi in tara, poate fi considerata un manual, atat pentru dermatologii tineri, rezidenti si specialisti, cat si pentru cei experimentati.

In prefata, dl prof. dr. Alexandru Dimitrescu apreciaza lucrarea ca fiind "rodul unei experiente personale bogate de mai multi ani, care a permis o judicioasa si pertinenta decantare a afectiunilor cutanate ce pot beneficia de aceasta moderna metoda de investigatie".

Lansata la Conferinta Nationala a Societatii Romane de Dermatologie de la Sinaia din 2007, a fost bine primita si apreciata, ea venind sa umple un gol in literatura romana de specialitate, chiar daca aparitia unui asemenea manual despre mijloacele de investigatie din dermatologie este destul de intarziata (doua decenii) fata de primele scrieri din lume ("Analiza morfologica" a Scolii vieneze - 1987).

Dupa cum se arata in "Cuvant inainte", metoda dermatoscopica este una noua, neinvaziva, de investigare a leziunilor cutanate, care ajuta la formularea unui diagnostic clinic de o mai mare precizie. Initial, metoda a aparut pentru vizualizarea si diagnosticarea leziunilor cutanate pigmentare, mai ales a celor melanocitare, a nevilor si melanomului malign. Ulterior, s-a extins si asupra altor leziuni, dermatoze, parazitoze. In ceea ce priveste diagnosticul melanomului malign, prin aceasta metoda cresc specificitatea si sensibilitatea, ajungandu-se la valori ale celei din urma de 90 de procente, in functie de experienta clinicianului.

Aceasta lucrare poate trece drept un "mic atlas", care contine in paginile sale descrieri ale leziunilor cutanate, cu scheme didactice sugestive si explicative si cu imagini macro- si dermatoscopice (deseori mai multe pentru o leziune).

Dupa o scurta introducere, in care ne prezinta sugestiv o "definitie" a ceea ce inseamna dermatoscopia: prelungirea ochiului dermatologului dincolo de limitele clinice, autorul face un mic istoric al acestei metode, continuand cu descrierea instrumentelor folosite.

In capitolul "Semiologie dermatoscopica" sunt prezentate amanuntit criteriile care stau la baza metodei dermatoscopice. Intai sunt prezentate culorile, care aici au semnificatie histologica, apoi sunt descrise pe rand structurile dermatoscopice (reteaua pigmentara, striurile, pseudopodele, punctele negre, globulele brune, valul albastru, structurile regresive, elementele vasculare, chisturile epidermice, dopurile cornoase etc.), facandu-se corelatia cu elementele histologice ale pielii si, in final, structurile caracteristice unor regiuni cutanate avand structuri histologice specifice: fata, palmele, plantele, mucoasele si unghiile.

Capitolul urmator cuprinde descrierea unor algoritmi diagnostici dermatoscopici, dintre care mai amanuntita "Analiza morfologica" sau "structurala" a Scolii vieneze, prim algoritm ce sta la baza tuturor celorlalte ulterioare, "Regula ABCD a dermatoscopiei" a lui W. Stolz si "Lista celor sapte criterii" a lui G. Argenziano, cu ajutorul carora sunt abordate in continuare leziunile cutanate, cu calculul scorurilor dermatoscopice.

In capitolul "Corelatii clinice, histologice si dermatoscopice", autorul prezinta leziunile pe grupe de afectiuni, pigmentare melanocitare si nemelanocitare, maligne si benigne, punand accent pe melanomul malign cu formele sale, clasificate dupa grosime si localizare, si pe epitelioamele bazocelulare si spinocelulare. O atentie deosebita este acordata nevilor displazici, care, avand un potential ridicat de transformare maligna, reprezinta - din punct de vedere dermatoscopic - leziuni de mare importanta. Tot aici sunt descrise cateva leziuni parazitare si virale, dar si elemente de curiozitate si de diversitate.

Redactata clar si la obiect, in stil didactic si simplu, lucrarea se incheie cu un capitol mic, dar bine conturat, consacrat diagnosticului diferential dermatoscopic.

Prof. dr. Justin Dumitru C. DIACONU

Sursa:  http://www.decitit.ro/modules/news/article.php?storyid=81